Iubeste...

Iubeste-i vocea, iubeste-i ochii, mirosul,mangaierile...
Priveste-l de parca o faci pentru ultima data si saruta-l, mereu, ca prima data.
Bucura-te de fiecare zi in care iti zambeste pentru ca daca a trecut una in care nu a facut-o, a fost aproape o zi goala...doar cu matematica, teme si aceleasi banalitati de zi cu zi-care bineinteles s-au schimbat de la prima voastra intalnaire-.
Pentru ca nimic nu mai e lafel de atunci...pentru ca vezi viata in roz si descoperi ceva frumos in toate lucrurile existente,indiferent daca astea inseamna tipul de la metrou care recita "Luceafarul" pentru ceva marunt, sau cea mai antipatica colega din liceu.
Pentru ca de cand l-ai vazut prima data, viata ta s-a schimbat complet.Pentru ca e minunat...si de multe ori simti ca nu il meriti, ca ar trebui sa primeasca ceva mai bun. Pentru ca zambesti in 311, in drum spre casa fara sa stii daca el e de vina sau nu; ti se intampla doar...pur si simplu. Si, da...el e "vinovat" pentru asta si pentru aproape toate lucrurile extraordinare care ti se petrec.
Pentru ca nu rezisti sa nu te gandesti 5 minute la el...si pentru ca de multe ori nici macar nu iti mai amintesti cum erai pana sa il cunosti. E ca si cum, practic, te-ai fi nascut din nou; diferenta ar fi doar ca acum esti intreg cu adevarat...nu pe jumatate.
E acolo de fiecare data...sa-ti alunge lacrimile, sa te incurajeze, sa-ti redea speranta si increderea in tine...sa-ti stearga ochelarii cu care nici pana acum nu te-ai obisnuit pe deplin :)) .
E acolo sa te faca sa razi, sa-ti spuna un banc bun atunci cand nu esti chiar in cele mai bune momente din viata ta.
E acolo sa-ti reamintesca mereu cat de frumoasa esti si sa-ti sopteasca cat de norocos e pentu ca te are. Iar tu...imbatata -ca de obicei, de altfel- de vocea lui calda, tandra te pierzi iarasi in ochii lui superbi...caprui cu straluciri verziui.
Te simti fericita si simti ca plutesti, ca totul se invarte in jurul tau si nimic altceva nu mai conteaza; ii simti mirosul, prezenta, desi nu e acolo. Sau poate e?!
...dar iti dai seama ca esti la ora de chimie -fizic doar-. Si abia astepti sa se sune, sa ajunga si el la liceu si sa poti fugi in bratele lui mai repede. Locul unde te simti...in wonderland.
Vrei doar sa il tii de mana, sa iti treci degetele prin parul lui si sa zambiti strengareste, amandoi, ca niste copilasi micuuuti. Pentru ca langa el poti fi tu, tu ceea ce insemni cu adevarat, nu doar o imagine. Ii poti spune tot ce faceai la 5 anisor, lucrurile care te speriau sau te fascinau, ceea ce visai si visezi, gandesti, faci sau vrei...tu fara vreo masca. Si tu, caraghioaso, care credeai ca e va considera "nustiucum" daca o sa ii spui toate aberatiile astea sau i te vei arata asa cum esti!
El e indragostit de tine nu de "colega care incearca sa fie draguta" sau "eleva olimpica" sau..."boboaca cu 5 la mate". De tine, cu adevarat, prostuto...
Si nu mai e nevoie sa deschizi ochii, uneori, atunci cand il saruti pentru a te asigura daca el e cu adevarat acolo sau doar visezi.
Si daca e un vis,nu ma trezi, dragul meu...
Si daca e un vis...e un vis superb, de 6 luni incoace . Lasa-ma sa mai visez, robotel.