duminică, 18 aprilie 2010

14.09.2009

Ma culcasem tarziu...si ma trezisem mult prea devreme pentru mine.
Era o zi draguta, draguta. Am stat ceva timp sa ma gandesc cu ce sa ma imbrac si inca nu eram sigura ca aceea bluza rosie e potrivita pentru...o zi de care imi voi aduce aminte mereu :x .
Nu are rost sa descriu toate lucrurile pe care le-am facut in dimineata aia, pentru ca sunt banale si probabil toata lumea le face in fiecare zi...so.
Mi-am luat ghiozdanul si am iesit. Eram putin emotionata, daaar imi spuneam mereu ca "totul va fi bine". Doamne, de cat timp astept ziua astaaa !
Am luat metroul pana la Universitate iar apoi 311-le. Ma gandeam doar ca o sa intarzii... "ca de obicei de altfel. asa faci tu mereu. niciodata nu poti fi la timp undeva, oricat te-ai stradui.si e o zi importanta. offf... esti GROAZNICA ".
Am coborat tematoare din autobus si era...extrem de multa lume. Neasteptat de multa lume...
Cautam cu privirea pe cineva cunoscut. Dar NIMENI. Cladirea, desi nu o vedeam pentru prima data, era mult mai impunatoare acum, cand milioane de priviri o inconjurau, o admirau. Milioane ?!! Nu! Erau aproximativ 1100-1200 de persoane. Doar atat...Dar mie imi pareau milioane.
:)) pare amuzant acum si poate ca asa va ramane clipa aia.
Ma simteam pierduta. Cum sa nu cunosc pe nimeni? Cum sa nu-mi zambeasca nimeni si sa-miexplice ce se petrece? In agitatia aia imensa, ma simteam mica, neinsemnanta.
Cu totii erau bucurosi sa se revada, se imbratisau, se pupau... Cei mai mari erau insa foarte curiosi "cum o sa fie bobocii de anul asta?"
Imi era din ce in ce mai frica. Stiam doar ca sunt la H, am un diriginte, si ca tot aici vor mai fi inca doua colege din generala. Si ca aici este el, care probabil imi va da toate informatiile necesare despre fiecare prof. in parte.
Ma pierdusem de tot in multime, eram dezorientata, debusolata total [nu ca as sta eu foarte bine cu orientarea in spatiu...]
Si deodata l-am vazut. Se apropia de mine incet, zambind, cu privirea sa minunata. Avea in mana cea mai frumoasa orihdee...apoi, imbratisare.
Si brusc...am simtit ca nimeni nu mai era acolo. Ma pierdeam din nou...dar acum in privirea lui. Gata! Totul devenise minunat...
Mi-a aratat pe cativa din profii care erau pe alaturi si m-a condus la clasa mea. 8->
S-a facut liniste iar domnii directori au tinut un speach din care chiar nu imi amintesc nimic... Il cautam cu privirea, dar nu-l mai zaream. Mi-am zarit in schimb colegele si noii coleguti care pareau de treaba :) .
Dupa ore...am avut parte de cea mai frumoasa plimbare in Cismigiu. De altfel si prima mea plimbare like a highscool student.

MISHU' rullz.