pentru tine toate...
sâmbătă, 24 iulie 2010
miercuri, 21 iulie 2010
112
Astazi am avut onoarea si bineinteles, placerea de a vedea cum e sa fii medic pe ambulanta.
Totul a inceput la sediul central, pe la ora 3 a amiezii. Era cald, urat de cald...pentru ca, dupa parerea mea, poate sa fie cald si frumos - asa cum s-a transformat totul putin mai tarziu - dar si cald si urat.
In fine...
Am completat apoi un formular pe care il mai completasem cu cateva zile inainte, insa fara niciun succes. Initial, voriam sa devin voluntar la Sabif pe o durata mai indelungata, daaar "pentru ca nu esti majora, nu vei putea. Te asteptam peste 2 ani :)"
Insa, nu puteam lipsi de la ziua portilor deschise, cand s-a desfasurat programul "Voluntar pentru o zi"! :d
Dupa cum spuneam, am completat formularul respectiv apoi am avut ceva de asteptat pana sa vina un medic si sa ma ia cu el la 2 cazuri; fiind voluntar pentru o zi, aveam voie doar 2 cazuri din pacate...si cand a inceput sa-mi placa, a trebuit sa plec. :(
Daaar in tot timpul asta nu m-am plictisit. Am vorbit cu ceilalti voluntari de acolo, dintre care foarte multi erau studenti la Medicina, si le-am putut pune 1001 de intrebari cu tot ce vroiam sa stiu. Sper ca nu s-au suparat ca am avut asa multe de intrebat, desi nu cred asta... Se mai afla acolo si un tip, fost voluntar, care in prezent e student la Facultatea de Medicina Veterinara, si care mi-a povestit tot felul de cazuri pe care le-a avut de rezolvat cu diverse animalute. Tipul respectiv m-a facut sa imi fie putin teama pentru Lizzi, tocmai d'aia trebuie sa merg cu ea la un control sa fiu sigura ca totul e in regula. :)
A sosit in sfarsit si medicul meu...iar peste 5 minute deja ne indreptam spre primul caz.
Era vorba de o batranica in jur de 90 si ceva de ani...parca 93, chinuita de o nevralgie ingrozitoare.
La inceput imi era putin teama ca nu voi stii ce sa fac ...si restul.
Ah, am uitat sa mentionez ca asistentul [ pentru ca am fost pe masina de tip C, adica cea mai bine dotata cu tot felul de echipamente ] a fost indeajuns de dragut incat sa-mi dea vesta sa :) , chestie care m-a incantat foarte, foarte mult. Pe masina de tip C, fiind cea care in mod nomal se duce la cazuri mai complicate, merg ambulanierul -asa se numeste soferul masinii- , asistentul, medicul...si in cazul de fata si eu :D.
Let's continue...
Era ciudat. Aveam pe fata un zambet pe care nu mi-l puteam sterge. Apoi, cand am vazut una din rudele batranei, care a venit sa ne intampine, m-am simtit stanjenita. Totul era in acea casa ca atunci cand unui membru al familiei ii este foarte rau...iar eu infatisam cel mai larg zambet posibil -insa fara voia mea-.
Dupa am completat eu foaia cu datele pacientului, la indemnul domnului doctor.
A urmat masurarea tensiunii, ecg, consultare mai amanuntita, injectii si prescrierea unei retete.
Nu va imaginati ca toate astea le-am facut eu, desi mi-as fi dorit. Insa sunt mandra totusi ca am ajutat putin.
Ne-am luat "La revedere!" si am plecat, bineinteles nu inainte de a-i ura "sanatate" primei mele paciente.
In 10 minute am ajund deja la cel de-al doilea caz.
Era vorba despre un agent de paza caruia, cel mai probabil i se facuse rau chiar la locul de munca, din
cauza temperaturilor foarte ridicate-dupa cum am mai spus-. Amuzant a fost insa ca, desi ii era foarte rau, prezenta febra si stare de greata, atunci cand a auzit de injectii aproape a lesinat. Lucru care i-a facut pe ceilalti colegi ai lui sa faca glume de genul "Dar daca iti face papusa asta injectii, stai, ma?" Pana sa plecam mi s-a cerut si numarul de telefon, cerere bineinteles neindeplinita :) ... whatever.
Ne-am indreptat apoi cu masina, si cu sirena data la maxim -desi fara niciun pacient sau spre niciun pacient- la sediul central pentru ca se facuse deja 8. Ce repede a trecut timpul !
Dupa am umblat cam peste tot, si am intrebat de toate... Am aflat ce face un pulsoximetru, care sunt pasii de citire a unei analize ecg, diferentele dintre tensiune diastolica si sistolica, cum se foloseste si cand acel aparat cu ajutorul caruia perfuzia picura o anumita cantitata la un anumit interval de timp, si... macar o parte din ce puteau face aparatele din jurul meu.
Ah, si mi-a placut si ca m-am putut uita in geanta aceea unde am gasit tot felul de flacoane injectabile, spre mirarea mea de toate culorile si toate marimile. :)
Le-am multumit si am plecat de acolo gandindu-ma doar la cat de mult abia astept sa treaca astia 2 ani, sa pot fi "voluntar cu acte in regula."
Si ca totul sa fie complet, am facut si o poza, in care, desi nu am iesit bine, se vede ca eram intr-o masina de ambulanta.
Totul a inceput la sediul central, pe la ora 3 a amiezii. Era cald, urat de cald...pentru ca, dupa parerea mea, poate sa fie cald si frumos - asa cum s-a transformat totul putin mai tarziu - dar si cald si urat.
In fine...
Am completat apoi un formular pe care il mai completasem cu cateva zile inainte, insa fara niciun succes. Initial, voriam sa devin voluntar la Sabif pe o durata mai indelungata, daaar "pentru ca nu esti majora, nu vei putea. Te asteptam peste 2 ani :)"
Insa, nu puteam lipsi de la ziua portilor deschise, cand s-a desfasurat programul "Voluntar pentru o zi"! :d
Dupa cum spuneam, am completat formularul respectiv apoi am avut ceva de asteptat pana sa vina un medic si sa ma ia cu el la 2 cazuri; fiind voluntar pentru o zi, aveam voie doar 2 cazuri din pacate...si cand a inceput sa-mi placa, a trebuit sa plec. :(
Daaar in tot timpul asta nu m-am plictisit. Am vorbit cu ceilalti voluntari de acolo, dintre care foarte multi erau studenti la Medicina, si le-am putut pune 1001 de intrebari cu tot ce vroiam sa stiu. Sper ca nu s-au suparat ca am avut asa multe de intrebat, desi nu cred asta... Se mai afla acolo si un tip, fost voluntar, care in prezent e student la Facultatea de Medicina Veterinara, si care mi-a povestit tot felul de cazuri pe care le-a avut de rezolvat cu diverse animalute. Tipul respectiv m-a facut sa imi fie putin teama pentru Lizzi, tocmai d'aia trebuie sa merg cu ea la un control sa fiu sigura ca totul e in regula. :)
A sosit in sfarsit si medicul meu...iar peste 5 minute deja ne indreptam spre primul caz.
Era vorba de o batranica in jur de 90 si ceva de ani...parca 93, chinuita de o nevralgie ingrozitoare.
La inceput imi era putin teama ca nu voi stii ce sa fac ...si restul.
Ah, am uitat sa mentionez ca asistentul [ pentru ca am fost pe masina de tip C, adica cea mai bine dotata cu tot felul de echipamente ] a fost indeajuns de dragut incat sa-mi dea vesta sa :) , chestie care m-a incantat foarte, foarte mult. Pe masina de tip C, fiind cea care in mod nomal se duce la cazuri mai complicate, merg ambulanierul -asa se numeste soferul masinii- , asistentul, medicul...si in cazul de fata si eu :D.
Let's continue...
Era ciudat. Aveam pe fata un zambet pe care nu mi-l puteam sterge. Apoi, cand am vazut una din rudele batranei, care a venit sa ne intampine, m-am simtit stanjenita. Totul era in acea casa ca atunci cand unui membru al familiei ii este foarte rau...iar eu infatisam cel mai larg zambet posibil -insa fara voia mea-.
Dupa am completat eu foaia cu datele pacientului, la indemnul domnului doctor.
A urmat masurarea tensiunii, ecg, consultare mai amanuntita, injectii si prescrierea unei retete.
Nu va imaginati ca toate astea le-am facut eu, desi mi-as fi dorit. Insa sunt mandra totusi ca am ajutat putin.
Ne-am luat "La revedere!" si am plecat, bineinteles nu inainte de a-i ura "sanatate" primei mele paciente.
In 10 minute am ajund deja la cel de-al doilea caz.
Era vorba despre un agent de paza caruia, cel mai probabil i se facuse rau chiar la locul de munca, din
cauza temperaturilor foarte ridicate-dupa cum am mai spus-. Amuzant a fost insa ca, desi ii era foarte rau, prezenta febra si stare de greata, atunci cand a auzit de injectii aproape a lesinat. Lucru care i-a facut pe ceilalti colegi ai lui sa faca glume de genul "Dar daca iti face papusa asta injectii, stai, ma?" Pana sa plecam mi s-a cerut si numarul de telefon, cerere bineinteles neindeplinita :) ... whatever.
Ne-am indreptat apoi cu masina, si cu sirena data la maxim -desi fara niciun pacient sau spre niciun pacient- la sediul central pentru ca se facuse deja 8. Ce repede a trecut timpul !
Dupa am umblat cam peste tot, si am intrebat de toate... Am aflat ce face un pulsoximetru, care sunt pasii de citire a unei analize ecg, diferentele dintre tensiune diastolica si sistolica, cum se foloseste si cand acel aparat cu ajutorul caruia perfuzia picura o anumita cantitata la un anumit interval de timp, si... macar o parte din ce puteau face aparatele din jurul meu.
Ah, si mi-a placut si ca m-am putut uita in geanta aceea unde am gasit tot felul de flacoane injectabile, spre mirarea mea de toate culorile si toate marimile. :)
Le-am multumit si am plecat de acolo gandindu-ma doar la cat de mult abia astept sa treaca astia 2 ani, sa pot fi "voluntar cu acte in regula."
Si ca totul sa fie complet, am facut si o poza, in care, desi nu am iesit bine, se vede ca eram intr-o masina de ambulanta.
.jpg) |
duminică, 4 iulie 2010
Imi place...
Imi place sa traiesc, sa vorbesc mult si sa citesc...
Imi place sa iubesc si sa cant, cu toate ca nu sunt prea priceputa la niciuna din astea doua.
Imi place toamna; e cel mai frumos anotimp.
Imi place ploaia... oricand, oriunde, si bineinteles curcubeul de dupa ea.
Imi place ceaiul bun si mancarea facuta de mami.
Imi plac diminetile de insorite de vara si cele in care ma trezesc, privesc pe geam si vad totul acoperit de zapadaaa. am uitat sa spun : imi plac si oamenii de nea :x.
Imi place sa stiu ca pot face atat de multe, dar totodata sunt muuulte pe care nu le pot face, si nu le voi face...oricat de mult as fi tentata. Promit!
Imi place muzica data la maxim si plaja goala...
Imi place rasaritul dupa o noapte nedormita si apusul dupa o plimbare luuunga.
Imi place sa iubesc si sa cant, cu toate ca nu sunt prea priceputa la niciuna din astea doua.
Imi place toamna; e cel mai frumos anotimp.
Imi place ploaia... oricand, oriunde, si bineinteles curcubeul de dupa ea.
Imi place ceaiul bun si mancarea facuta de mami.
Imi plac diminetile de insorite de vara si cele in care ma trezesc, privesc pe geam si vad totul acoperit de zapadaaa. am uitat sa spun : imi plac si oamenii de nea :x.
Imi place sa stiu ca pot face atat de multe, dar totodata sunt muuulte pe care nu le pot face, si nu le voi face...oricat de mult as fi tentata. Promit!
Imi place muzica data la maxim si plaja goala...
Imi place rasaritul dupa o noapte nedormita si apusul dupa o plimbare luuunga.
joi, 1 iulie 2010
Oficial nu mai sunt boboaca !
Offf...a fost prea scurt anul asta scolar. A trecut atat de repede incat aproape ca nu mi-am dat seama.
Si da, din seara asta, oficial nu mai sunt boboaca pentru ca astazi s-au afisat listele cu repartizarea in licee a celor de clasa a 8-a, actualii boboci de fapt...
Cand am vazut ca toti fostii mei colegi de generala, mai mici cu un an aveau la status numele liceului in care au intrat, m-a incercat o stare de melancolie, de regret, de invidie. Desi pare putin ciudat, ii invidiez pe cei care acum sunt buimaci, speriati, intr-o totala ceata si care nu sunt pe deplini convinsi ca au facut alegerea potrivita. Cred ca mi-a placut sentimentul ala... sau cel putin a fost interesant, chiar daca atunci abia asteptam sa treaca primul an, "sa fiu si eu mare", sa vina alti bobocii, care sa nu fie in aceeasi generatie cu mine, si pe care sa ii pot speria si teroriza [asa cum cei mai mari cu un an nu mi-au facut mie, si pentru asta le multumesc >:d<]. Si referitor la nesiguranta...am stiut de la inceput de ce aleg liceul asta, iar senzatia ca "nu am venit in locul potrivit" a fost doar o chestie de inceput [ care mi-a trecut dupa primele 3 zile petrecute aici :P ]. Iar daca ar trebui sa mai fac de 100 de ori aceeasi alegere, nu as schimba nimic si as proceda asa cum am si facut-o.
Anul asta au mai crescut putin mediile. Putin, putin, dar important e ca se poate.
Stiinte ale nat.: 9.34
Mate-info: 9.39
Facand o medie a ultimelor medii, anul acesta m.g. a crescut cu 6 sutimi, [adica de la 9.3 , obtinut din 9.33 m-i si 9.27 s.n.] la 9.36. :d
Trecand peste toate chestiile care tin de cifre, procentaje, elemente chimice, procariote, eucariote, scriitori francezi si spanioli, mari fizicieni si cativa vectori [cum altfel fara mate?], Mishu e si locul in care te distrezi, te imprietenesti si nu in ultimul rand inveti de la oameni sa fii om.
Si da, din seara asta, oficial nu mai sunt boboaca pentru ca astazi s-au afisat listele cu repartizarea in licee a celor de clasa a 8-a, actualii boboci de fapt...
Cand am vazut ca toti fostii mei colegi de generala, mai mici cu un an aveau la status numele liceului in care au intrat, m-a incercat o stare de melancolie, de regret, de invidie. Desi pare putin ciudat, ii invidiez pe cei care acum sunt buimaci, speriati, intr-o totala ceata si care nu sunt pe deplini convinsi ca au facut alegerea potrivita. Cred ca mi-a placut sentimentul ala... sau cel putin a fost interesant, chiar daca atunci abia asteptam sa treaca primul an, "sa fiu si eu mare", sa vina alti bobocii, care sa nu fie in aceeasi generatie cu mine, si pe care sa ii pot speria si teroriza [asa cum cei mai mari cu un an nu mi-au facut mie, si pentru asta le multumesc >:d<]. Si referitor la nesiguranta...am stiut de la inceput de ce aleg liceul asta, iar senzatia ca "nu am venit in locul potrivit" a fost doar o chestie de inceput [ care mi-a trecut dupa primele 3 zile petrecute aici :P ]. Iar daca ar trebui sa mai fac de 100 de ori aceeasi alegere, nu as schimba nimic si as proceda asa cum am si facut-o.
Anul asta au mai crescut putin mediile. Putin, putin, dar important e ca se poate.
Stiinte ale nat.: 9.34
Mate-info: 9.39
Facand o medie a ultimelor medii, anul acesta m.g. a crescut cu 6 sutimi, [adica de la 9.3 , obtinut din 9.33 m-i si 9.27 s.n.] la 9.36. :d
Trecand peste toate chestiile care tin de cifre, procentaje, elemente chimice, procariote, eucariote, scriitori francezi si spanioli, mari fizicieni si cativa vectori [cum altfel fara mate?], Mishu e si locul in care te distrezi, te imprietenesti si nu in ultimul rand inveti de la oameni sa fii om.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)