Pe tine ce lucruri te fac sa zambesti?

N-am mai scris de mult...

N-am mai scris de mult timp si ma simt rusinata ca nu pot sa-mi fac timp pentru lucrurile care imi plac atat de mult...

Offff!

Dar azi scriu! :) Despre toate lucrurile care ma fac sa zambesc...

Sambata trecuta, veneam de la P.Romana spre casa... Eram in metrou. Cred ca toata lumea a trecut cel putin o data prin starea in care eram eu atunci. Ce?! Nu vi s-a intamplat niciodata sa nu aveti chef de nimic, sa fiti obositi, cu mult bagaje dupa voi, cu sute de chestii de facut si cu prea putin timp? Nu stiu cum fac, ca mie mi se intampla mai mereu. Priveam in gol si nu am observat ce era in fata mea : un baietel de vreo 2 anisori si jumatate care imi zambea atat de larg, incat nu puteam sa nu intru in jocul lui. I-am zambit si eu si mi-am dat seama ca deja ma simt mai bine.

Inca o chestie care ma mai face sa zambesc? Pai, de ceva timp mi se mai spune si fluturas... Cum as putea sa nu ma incante asta, si sa nu-i multumesc printr-un zambet?

Ahh! Si mi-am amintit de Un zambet pentru tine...

Parca mi-e dor...

Bal. Dans. Pian.

Saptamana trecuta a fost Balul bobocilor...
Offf, dar ce mai bal! Nu spun ca ar fi iesit rau, dar nici pe placul meu nu a fost...

Inca am in minte imaginea fetei frumoase, cochete, dar timide, invitata la dans de cel mai bun dansator. Ea imbracata intr-o roche de bal (stil anii 20-30), el, pe cat de prezentabil, pe atat de dulce.
E o sala mare, o atmostfera calda, iar pianul parca suna mai frumos ca niciodata.
El se indreapta cu pasi mici spre ea si o intreaba daca ii acorda un dans. Ea accepta bucuroasa. Danseaza. El ii saruta mana. Ea face o plecaciune.

Ahh! Cred ca o parte din mine va ramane mereu fermecata de povesti, printi si printese. Poate ca nu am crescut inca...sau poate ca asa voi fi mereu. Si in fond, imi lipseste doar rochia! :)

Sunt prea visatoare?

Sau altfel !

Sfarsit de saptamana...sfarsit de gandire incuita: mi se deschid atatea noi orizonturi!
Saptamana asta am invatat ceva, sau si saptamana asta am mai invatat ceva!
Inainte, ma gandeam ca exista doar doua cai: eu aici, el acolo sau el acolo, eu acolo (varianta fosrte putin probabila).
Dar intotdeauna exista inca o cale, o varianta, o optiune! Totul depinde de noi, de cum gandim si, poate, si de cat de mult ne iubim.
Imi e greu sa vorbesc despre subiectul asta... E ceva ce nu pot sa descriu, e ceva ce am simtit si sunt atat de recunoscatoare pentru asta.
Azi nu-mi mai e frica de distanta. Eu o sa-mi vad de Medicina mea in Barcelona, iar tu de Economia ta...oriunde. Ce conteaza?!
Azi sunt dispusa sa renunt la multe pentru ceva, ceva ce ma face un tot.
Multumesc!


UPDATE:
Sfarsit de saptaman plin de optimism!
...chiar daca, recitind, si mie mi se pare cam ciudat.

POT pentru ca VREAU !

Astazi imi spun :

POT pentru ca VREAU !

-------------------------------------------

Asta e un post pe care il incepusem pe 25 octombrie... Nu am vrut sa il postez atunci pentru ca mi se parea ca nu e gata, ca trebuie sa-i mai adaug ceva. Dar poate ca si timpul a avut o influenta...nu mai am timp de nimic. 

Acum o saptamana auzisem la liceu ca se va face inca o piesa, si nu orice piesa, ci un musical! Little Mermaid...

Imediat am dat fuga, mi-am luat de pe internet versurile, si am inceput sa ma regatesc pentru rolul Ursulei, bineinteles!

(Ariel mi se parea cam prea dulce, afectata, si asa mai departe, plus ca e soprana...). Deci, nu!

Imi spuneam ca pot pentru ca vreau...

Am dat auditia, dar nu am luat.

In schimb am ramas cu ceva, am ramas cu POT pentru ca VREAU!

Mi-am dat seama ca nu e cel mai important sa ajungi la obiectivul propus, si drumul pana acolo.

Eu am muncit! Stiu ca am muncit si ca o voi mai face cu orice alta ocazie. Zic ca a meritat sa incerc...

Si mai zic ca m-am simtit implinita ca am dus melodia pana la capat, chiar daca nu am luat rolul. Implinita ca cineva a vazut cat m-am straduit, m-a ascultat, si mi-a spus "Felicitari!".

Azi stiu ca am putut, chiar daca nu a fost la nivelul dorit...

POT! :)

Si cum ar spune ea,

TRUE? YEEES!

Ziua lui Mishu!

Astazi a fost a 10-a editie a "Scolii pe dos" .

CN Mihai Viteazul -sau Mishu- e sarbatorit in fiecare an de elevi, profesori si parinti in ziua de Sfintii Mihail si Gavril.
Stiu, 8 noiembrie! Insa anul asta a fost sarbatorit mai devreme un pic, organizandu-se "Scoala pe dos"...
Motto-ul : " Azi vedem viata altfel, vedem totul pe dos! "
Tema de anul asta a fost clepsidra...
Fiecare clasa a organizat ceva, de la concursuri la piese de teatru, de la fizica la comentat citate despre timp, de la clepsidra la...noi!
Anul asta am si jucat!
Orpheus a facut "Wedding story" si "Un pedagog de scoala noua", eu fiind tocilara cu codite din ce-a de-a doua piesa, bineinteles.
Apoi am ascultat cateva catece mega-cunoscute, si mi-am dat seama ca noi chiar avem in liceu tipi care canta. Cu adevarat canta!
Am fost placut surpinsa sa aflu ca 2 tipi de la 10 F, si 2 de la 11 H, si-au facut o trupa foarte buna, tinand cont ca sunt la inceput. Si ce puteam asculta mai potrivit decat niste AC/DC ?
Dupa, a urmat corul...
Totul s-a incheiat cu un filmulet de prezentare a tututot ativitatiilor de astazi facut de cei din Guvernul Elevilor, si cu afirmatia Ioanei B.:
" Declar Scoala pe dos, pe dos! "


[voi reveni cu mai multe poze]