112

Astazi am avut onoarea si bineinteles, placerea de a vedea cum e sa fii medic pe ambulanta.

Totul a inceput la sediul central, pe la ora 3 a amiezii. Era cald, urat de cald...pentru ca, dupa parerea mea, poate sa fie cald si frumos - asa cum s-a transformat totul putin mai tarziu - dar si cald si urat.
In fine...
Am completat apoi un formular pe care il mai completasem cu cateva zile inainte, insa fara niciun succes. Initial, voriam sa devin voluntar la Sabif pe o durata mai indelungata, daaar "pentru ca nu esti majora, nu vei putea. Te asteptam peste 2 ani :)"
Insa, nu puteam lipsi de la ziua portilor deschise, cand s-a desfasurat programul "Voluntar pentru o zi"! :d
Dupa cum spuneam, am completat formularul respectiv apoi am avut ceva de asteptat pana sa vina un medic si sa ma ia cu el la 2 cazuri; fiind voluntar pentru o zi, aveam voie doar 2 cazuri din pacate...si cand a inceput sa-mi placa, a trebuit sa plec. :(
Daaar in tot timpul asta nu m-am plictisit. Am vorbit cu ceilalti voluntari de acolo, dintre care foarte multi erau studenti la Medicina, si le-am putut pune 1001 de intrebari cu tot ce vroiam sa stiu. Sper ca nu s-au suparat ca am avut asa multe de intrebat, desi nu cred asta... Se mai afla acolo si un tip, fost voluntar, care in prezent e student la Facultatea de Medicina Veterinara, si care mi-a povestit tot felul de cazuri pe care le-a avut de rezolvat cu diverse animalute. Tipul respectiv m-a facut sa imi fie putin teama pentru Lizzi, tocmai d'aia trebuie sa merg cu ea la un control sa fiu sigura ca totul e in regula. :)
A sosit in sfarsit si medicul meu...iar peste 5 minute deja ne indreptam spre primul caz.
Era vorba de o batranica in jur de 90 si ceva de ani...parca 93, chinuita de o nevralgie ingrozitoare.
La inceput imi era putin teama ca nu voi stii ce sa fac ...si restul.
Ah, am uitat sa mentionez ca asistentul [ pentru ca am fost pe masina de tip C, adica cea mai bine dotata cu tot felul de echipamente ] a fost indeajuns de dragut incat sa-mi dea vesta sa :) , chestie care m-a incantat foarte, foarte mult. Pe masina de tip C, fiind cea care in mod nomal se duce la cazuri mai complicate, merg ambulanierul -asa se numeste soferul masinii- , asistentul, medicul...si in cazul de fata si eu :D.
Let's continue...
Era ciudat. Aveam pe fata un zambet pe care nu mi-l puteam sterge. Apoi, cand am vazut una din rudele batranei, care a venit sa ne intampine, m-am simtit stanjenita. Totul era in acea casa ca atunci cand unui membru al familiei ii este foarte rau...iar eu infatisam cel mai larg zambet posibil -insa fara voia mea-.
Dupa am completat eu foaia cu datele pacientului, la indemnul domnului doctor.
A urmat masurarea tensiunii, ecg, consultare mai amanuntita, injectii si prescrierea unei retete.
Nu va imaginati ca toate astea le-am facut eu, desi mi-as fi dorit. Insa sunt mandra totusi ca am ajutat putin.
Ne-am luat "La revedere!" si am plecat, bineinteles nu inainte de a-i ura "sanatate" primei mele paciente.

In 10 minute am ajund deja la cel de-al doilea caz.
Era vorba despre un agent de paza caruia, cel mai probabil i se facuse rau chiar la locul de munca, din
cauza temperaturilor foarte ridicate-dupa cum am mai spus-. Amuzant a fost insa ca, desi ii era foarte rau,   prezenta febra si stare de greata, atunci cand a auzit de injectii aproape a lesinat. Lucru care i-a facut pe ceilalti colegi ai lui sa faca glume de genul "Dar daca iti face papusa asta injectii, stai, ma?" Pana sa plecam mi s-a cerut si numarul de telefon, cerere bineinteles neindeplinita :) ... whatever.

Ne-am indreptat apoi cu masina, si cu sirena data la maxim -desi fara niciun pacient sau spre niciun pacient-  la sediul central pentru ca se facuse deja 8. Ce repede a trecut timpul !
Dupa am umblat cam peste tot, si am intrebat de toate... Am aflat ce face un pulsoximetru, care sunt pasii de citire a unei analize ecg, diferentele dintre tensiune diastolica si sistolica, cum se foloseste si cand acel aparat cu ajutorul caruia perfuzia picura o anumita cantitata la un anumit interval de timp, si... macar o parte din ce puteau face aparatele din jurul meu.
Ah, si mi-a placut si ca m-am putut uita in geanta aceea unde am gasit tot felul de flacoane injectabile, spre mirarea mea de toate culorile si toate marimile. :)
Le-am multumit si am plecat de acolo gandindu-ma doar la cat de mult abia astept sa treaca astia 2 ani, sa pot fi "voluntar cu acte in regula."



Si ca totul sa fie complet, am facut si o poza, in care, desi nu am iesit bine, se vede ca eram intr-o masina de ambulanta.