Oameni frumosi- Mama

Mama- persoana aia minunată care îmi spunea cele mai bune poveşti, şi cele mai multe (ce-i drept...)

O poveste la fiecare masă, o poveste înainte de culcare, o poveste de dimineaţă... Toată ziua, poveşti!
Mami îmi dădea, şi dă, încredere... Îmi spunea că pot. Şi, da! Într-adevăr puteam...dar puteam mulţumită ei.
Mama...care mă încuraja, care m-a dus la dansuri sportive, la cor, la gimnastică, la teatru...la de toate. :) Doar, doar să rămân şi eu cu ceva...
La gimnastică mi-a plăcut cel mai puţin. După, au fost dansurile, dar care nu mă încântau aşa mult atunci... Acum de abia aştept să am timp liber şi să merg la nişte cursuri de dans.
La cor am fost ceva mai mult timp.
Iar teatrul încă îmi place...
Mama... pe care am zăpăcit-o de tot la sfârşitul clasei a 8-a :

Vreau în Viteazul.

Nu mai vreau acolo, vreau în Haşdeu, cu toţi colegii mei.

Să mă duc în Viteazu'?

Dar ce-mi trebuie mie Viteazu' mate-info?

Eu vreau la filo. Da, vreau la filo bilingv în Cervantes.

Dar nu ar fi mai bun un liceu economic?

Eu o să întârzii la liceu, că e cât de cât departe de casă. Cel mai bine mi-ar fi în Şincai, că aş ajunge în 10 minute. Nu e bun Şincai? Dar aici nu fac spaniolă...

Bine...să fie Viteazul! :)

Aşa mă gândeam şi mă răzgândeam de 100 de ori pe zi... Iar ea nu se supără, ba chiar avea răbdare să mă şi asculte...
Mamă...căreia îi mulţumesc pentru ce sunt azi!


P.S. La mulţi ani, Mamiiiii!