Zi ploioasa de octombrie...

 Dragă batrană ploaie,

Îţi scriu acum această scrisoare... Te întrebi de ce? Ei, bine, nici măcar eu nu ştiu...
 Să te întreb ce mai faci?! Nu cred că ar avea sens. Tu...tu face ce faci tu de obicei. Tu rămâi lafel întotdeauna...noi, toţi ceilalţi ne schimbăm.
 Îmi plăceai înainte... Înainte anotimpul meu preferat era toamna, toamna care te-aducea pe tine, ploaie de toamnă. Acum...acum, însă, îmi dau seamă că ceva s-a schimbat.

E ciudat, e diferit, e altfel acum...

Şi nu tu eşti cea care s-a schimbat, ci eu!

Astăzi recunosc: m-am schimbat...

Eu doar aşa îmi dau seamă că ceva se schimbă, comparându-l cu altceva care a rămas lafel..

Tu eşti lafel, ploaie de octombrie... Eu sunt alta.

Acum inumar în fiecare zi cât mai e până la primii ghiocei, până la primele catece ale păsărelelor de primăvară...

Azi...azi nu-mi placi!



Cu tot respectul...

Alice