Câte nuanţe are lumina?

Venind astăzi de la liceu, am văzut ceva ce mi-a atras atenţia...
De abia coborâsem din 311 şi mă îndreptam spre Metrou-Universitate.
Lume multă pe stradă...oameni care văd multe, dar nu privesc nimic, cred că tot aceeaşi care aud multe, dar nu asculata cu adevărat nimic...
Mi-am îndreptat ochii spre cer...
Doamne! Era ataaat de frumos...
Cred că avea vreo 10 nuanţe de albastru (cel puţin), de la bleu deschis-deschis până la cel mai închis gri-albăstrui...
Când mi-am întors capul, am văzut mirată o nuanţa care parcă nu era de acolo. Era un roz pal, o culoare deschisă şi luminoasă...
Îmi pare rău că nu am făcut o poză, să vă arăt şi vouă!
Ah, ce roz...
Apoi am intrat în pasaj la metrou şi totul a dispărut.
Mi-a rămas gândul la asta, şi la întrebarea pe care mi-am pus-o de atunci, de acum câteva ore...

A fost o zi frumoasă... şi cum poate fi altfel atunci când cerul îţi ofera atâtea motive de bucurie? Parcă merită sa-i ofer un zâmbet!

Si întrebarea la care mă tot gandesc:
Câte nuanţe are lumina?

1st day of September!

A trecut vara? Când? Cum? De ce? Offff...

"S-a terminat?

S-a terminat!"

A trecut mult prea repede vacanța asta de vară... și cand ma gândesc ca parcă de abia începuse, de abia terminasem clasa a 9-a, scapasem de a fi bobocică...

Nu am învatat sa înot sau sa merg cu bicicleta, dar totusi...vara asta mi-a fost pe plac.
De acum va începe să miroasă a toamnă...și a frunze uscate aurii; a sunet de ploaie cu stropi mari, a aer răcoros și a zâmbete melancolice...a dragoste profundă consumată în întuneric, a mângâieri uscate...a noi; a parfum simplu și suplu, dar aiurit.
Va mirosi a copii silitori, și a minți chinuite de trigonometrie; a zâmbete timide pe coridoarele lungi... a școală și a clădire renovată. A copaci de abia desfrunziți și a alei goale, prin parcuri.
Va mirosi a chimie și a tot felul de substanțe...a olimpiade si a dans.
A joc nou de teatru, a noi interese și a altfel de noi.
Niște noi care vor mai mult!
Eu toamna asta vreau mai mult!

Tu nu?