Offf...

A stat langa mine toata noaptea...
M-a privit, m-a atins si m-a intors pe toate partile prin pat, pana am spus ca o sa mor.
M-a incalzit si m-a facut sa respir mai repede...
A naibii raceala. Nu m-a lasat un minut !

Nu stiu ce-i cu mine, dar intotdeauna racesc vara.
Si...am racit si vara asta. Nasul imi curge, stranut incontinuu, ma ustura gatul si cred ca am si un pic de febra. :(
Offf, ma duc sa imi mai fac un ceai.

~escapadă 2~

Am fugit din nou... În curând o să înceapă iar şcoală, aşa că am spus să profit acum, cât încă sunt în vacanţă şi am fugiiiit! La mare, de data asta. :)
Trebuie să recunosc că niciodată nu mi-a plăcut atât de mult că acum, ţinând cont că nu mă dau în vânt după "mare", ci prefer muntele.

Litoralul românesc a fost că de obicei primitor, găzduind o grămadă de turişti.
Soarele a fost generos, oferindu-mi un bronz intens, iar vremea a fost foarte drăguţă cu noi.
Marea a fost aşa calmă...că doar stând pe faleză îţi doreai să intri în apa care se vedea uimitor.
Am mers cu vaporaşul, am intrat la acvariu, şi m-am plimbat pe faleză...
Nu am apucat să întru la Delfinariu, dar măcar m-am bălăcit în apa mării cât am vrut eu. :)

Cu totul a fost drăguţ şi mi-a plăcut, dar mi-a fost atît de dor de casă...

--------------------------------------------------------------------------------

Home, sweet home!

My dear, Lizzi

Ieri mi-am pierdut pisica...a nu stiu cata oara, de altfel.

De fapt, am pierdut-o in felul meu de a pierde lucruri. Trebuie sa spun ca pierd foarte multe chestii, pentru faptul ca nu mai stiu unde le-am pus... Apoi le gasesc intotdeauna la locul lor.

Dar ieri, mi-am pierdut pisica.

Am cautat-o in balcon, la mine in camera, in baie, in camara, debara si...in sifonier -locul unde ii place ei cel mai mult sa doarma-. Nu era...

Am gasit-o intr-un sfarsit dupa cateva zeci de minute de cautare, cand, suparata ca am trezit-o din somn, s-a dus la bucatarie sa pape putin. Ea dormise in tot timpul in care eu imi faceam griji.

Ah, si nu va spun unde dormea. :))

Cand in sfarsit am vazut-o, imi venea sa o pupicesc si sa o bat in acelasi timp. De ce nu imi raspunsese, cand am strigat-o incontinuu?

Pffffiuh, bine macar ca e bine.

Ma gandeam dupa ca totusi ea e foarte fericita.

Cred ca mi-ar placea cateodata sa fiu in locul ei, dar atunci cand o trag de coada sau o ud [uraste asta] nu!

Totusi, imi iubesc pisicuta...

O am de 7 ani, adica de cand aveam eu...9 ani! Si eram micuta si imi amintesc ca prima data cand am vazut-o, a luat-o sor'mea in brate si nu ii mai dadea drumul; iar eu eram foarte suparata ca nu ma lasa si pe mine sa o tin :( . De abia asteptam sa ajung acasa [pe vremea aceea stateam la un bloc cu 10 eteje] si sa o arunc pe toboganul de la ghena.

Stiu...suna pe atat de ciudat, pe atat de urat/ sadic.
Cum am intrat cu ea in casa, i-am dat laptic, apoi a inceput sa vomite si s-a pitit dupa pat pana a doua zi...
"Dupa ce ca e primul meu anumalut, mai e si bolnav."
Apoi, a trebuit sa-i alegem numele.
Cum sa o cheme? cum sa o cheme?
Intr-un sfarsit a ramas numele de "Lizzi"...dupa multe alte nume.

Stiu ca dupa am rugat-o pe mami sa faca clatite si spre surprinderea mea, i-au placut si ei. :d
Acum nu stiu daca inca ii mai plac sau nu...pentru ca Lizzi e la regim de ceva vreme. Nu are voie sa manance chiar orice, desi, daca as lasa-o, ea ar putea manca 2 pungi de Chipsuri cu smantana, cam vreo 4 cutii de iaurt si muuulta frisca.

momente iubicioase...

Viseaza.Traieste.Iubeste.

Stiu ca degeaba dau vina pe altii , cand oricum, vina o port doar eu.
Eu aleg sa-mi complic viata si din fiecare lucru negativ, fie el mic-pitic, eu fac ceva imens...
Si totodata uit sa zambesc, uit ce oameni minunati am langa mine si cat de mult ar trebui sa le multumesc...in fiecare zi. Uit cat inseamna o imbratisare, sau un "te iubesc" emotionat. Uit sa ma bucur ca le-am auzit vocea persoanelor dragi, sa afara e senin si frumos, ca sunt sanatoasa, ca exist.



Dar azi: visez, traiesc, iubesc...
Fa-mi o favoare si...adu-mi tu aminte maine.

~escapada~

Ce-i mai placut in plina vara, cand temperaturile depasesc 37 grade C. la noi in oras - oras plin de poluare de altfel - decat o escapada la munte?
Bineinteles ca asta am facut si eu...am fugit la munte. Pentru cateva zile ce-i drept, dar bune si alea.
Imi place muntele, poate chiar de 10 ori mai mult decat marea...
Muntele te face sa te simti mic, dar totodata iti da si aceea stare de bine de care, eu cel putin, am nevoie.

Oficial nu mai sunt boboaca !

Offf...a fost prea scurt anul asta scolar. A trecut atat de repede incat aproape ca nu mi-am dat seama.
Si da, din seara asta, oficial nu mai sunt boboaca pentru ca astazi s-au afisat listele cu repartizarea in licee a celor de clasa a 8-a, actualii boboci de fapt...
Cand am vazut ca toti fostii mei colegi de generala, mai mici cu un an aveau la status numele liceului in care au intrat, m-a incercat o stare de melancolie, de regret, de invidie. Desi pare putin ciudat, ii invidiez pe cei care acum sunt buimaci, speriati, intr-o totala ceata si care nu sunt pe deplini convinsi ca au facut alegerea potrivita. Cred ca mi-a placut sentimentul ala... sau cel putin a fost interesant, chiar daca atunci abia asteptam sa treaca primul an, "sa fiu si eu mare", sa vina alti bobocii, care sa nu fie in aceeasi generatie cu mine, si pe care sa ii pot speria si teroriza [asa cum cei mai mari cu un an nu mi-au facut mie, si pentru asta le multumesc >:d<]. Si referitor la nesiguranta...am stiut de la inceput de ce aleg liceul asta, iar senzatia ca "nu am venit in locul potrivit" a fost doar o chestie de inceput [ care mi-a trecut dupa primele 3 zile petrecute aici :P ]. Iar daca ar trebui sa mai fac de 100 de ori aceeasi alegere, nu as schimba nimic si as proceda asa cum am si facut-o.
Anul asta au mai crescut putin mediile. Putin, putin, dar important e ca se poate.
Stiinte ale nat.: 9.34
Mate-info: 9.39
Facand o medie a ultimelor medii, anul acesta m.g. a crescut cu 6 sutimi, [adica de la 9.3 , obtinut din 9.33 m-i si 9.27 s.n.] la 9.36.  :d
Trecand peste toate chestiile care tin de cifre, procentaje, elemente chimice, procariote, eucariote, scriitori francezi si spanioli, mari fizicieni si cativa vectori [cum altfel fara mate?], Mishu e si locul in care te distrezi, te imprietenesti si nu in ultimul rand inveti de la oameni sa fii om.

cea mai lunga zi...

Ah, mi se intample mereu sa astept cu atat nerabdare cea mai lunga zi din an, si apoi sa mi se para ca a trecut mult prea repede.

Am inceput sa sparg nucile, apoi sa le pisez incet.
Biscuiti i-am rupt bucatele si i-am dat prin masina de tocat.
Am pus stafide, ciocolata rasa, rahat, si siropul din cacao si zahar.

DA, v-ati prins ! cartofi de ciocolata...


Apoi afara, cu rolele, unde eram atat de tematoare. Am cautat o alee mai libera, m-am incaltat cu ele si m-am ridicat incet de pa banca.
A fost bine...nu am cazut decat o data :) .


A trecut prea repede totul...

Roleee.

Sunt atat de incantata :d. in sfarsiiit, mi-am cumparat role.
Bineinteles ca le-am probat, apoi iar le-am probat; intre timp am mai mancat ceva si...iar le-am probat. Am mers cu ele putin prin casa in speranta ca imi voi reaminti ceva, insa m-am dat batuta. Nu mai stiu sa merg deloc !
Sper doar sa nu vina vecinul de jos sa reclame ceva.
Dar cum nu a venit pana acum, sigur nu o va face si mai incolo.
Trebuie sa o iau de la capat. Si nu ma tem. Pot sa invat din nou, ba chiar sa invat mai bine decat stiam inainte !



Nu-mi ramane decat sa sper la vreme cat mai frumoasa si la cat mai putine cazaturi!

Bine ai venit !

Imi place vara... si de obicei imi petrec tot timpul anului asteptand-o.
E ca o imbratisare calda, ca un pupic exact atunci cand ai nevoie de el.
Totul e schimbat.
Am cautat pe internet o poza cu Vara (pentru ca cei care nu au parte nici macar de o intalinre pe an cu ea, sa o poata vedea, cunoaste, aprecia, admira, iubi, adora ). Am gasit multe, poate prea multe, dar nici una potrivita, nici una care sa te faca sa simti ce este ea cu adevarat.
Sau poate nu vrea sa fie cunoscuta? Sa nu vrea ea oare sa fie inteleasa, si placuta de toti pe care ea ii place si mangaie cu cele mai fine atingeri? Eu nu cred... Vara minte, Vara se ascunde, se preface si se minte singura... e ca o fata care vrea sa para ceea ce nu este. Ea se poarta ciudat, se razbuna cu canicula si seceta, cand de fapt, tot ceea ce isi doreste este sa fie descoperita; vrea doar sa aiba cineva curajul sa o cunoasca (constienta fiind ca apoi o va iubi).

Oh, Vara, stapaneste-te. Nici tu nu stii ce vrei ! Afla intai cine esti, descopera-te in fiecare zi, pentru ca nici macar tu nu te cunosti, nu te intelegi... apoi iti poti permite sa ceri asta de la ceilalti.
Da-ti seama ce ai fost, ce esti si ce vrei sa fii.
Crezi ca stii ce ai fost? Ei, bine, nu stii. Stii doar ceea ce au vrut "cei mari" sa-ti spuna...doar ceea ce au considerat ei important. Aminteste-ti de jocurile din copilarie, de cosmarurile de peste noapte, de ceea ce te bucura sau te intrista atunci. Aminteste-ti de tot si incearca sa analizezi...si ai grija: intotdeauna iti va scapa ceva.
Doar asa iti vei da seama de ce ai fost... Iar ce esti...probabil ca iti vei da seama mai tarziu, dar mai bine atunci, decat niciodata.

Cunoaste-te pe tine, incearca sa constientizezi ce vrei (si daca e bine ce vrei), sa nu fie mare diferenta dintre ce vrei si ce faci, si pune-ti ordine odata in gandire !!! ...si ajuta-ma sa fac lafel...pentru la teorie tooata lumea este foarte, foarteee buna, insa in practica cu totii lasa de dorit.

Lumea e altfel vara...e ca si cum, cu totii ne-am schimba in functie de anotim. Si poate chiar o facem ! Dar vara te face sa fii mai activ, si totodata mai lenes, mai frumos, chiar daca ea aproape ca te urateste de caldura... Te face sa zambesti mai mult, te face sa vrei sa fii cel mai bun (indiferent daca la Bac, la mersul pe blicicleta, la depistat diferitele forme de nori pe care le vezi, la datul cu rolele sau pur si simplu... la stat :D).
Si pentru asta iti multumesc !


In concluzie...

Bine ai venit, Vara ! >:d<

First meeting

DA!
Astazi a fost "Firs meeting" pentru mine,pentru ceilalti "the second"!
La inceput nici nu credeam ca voi veni,dar am reusit sa ajung,si mi.a parut super bine.
Vorbeam cu robi [special scriu cu litere mici,sa vada si el cat e de mic in universul asta] la telefon,si era ceva de genu: "ok,am ajuns in herastrau si acum ce fac? Ma duc asa la oameni si ce spun..."Buna-buna.Esti in Viteazu? a..si eu :d" si pana la urma am intalnit.o pe Oana...s.a oprit chiar in fata mea,tragand cu urechea putin,si auzind de "planul meu de atac" s.a oprit imedia facand semne cu mana gen "heeei,sunt in Viteazu" :)). A fost foarte draguta aceasta intamplare,pe care nu o voi uita prea curand.
Apoi ne.am indreptat tematoare spre un grup mai mare...usor speriate,emotionate,tematoare. Eu deja ma gandeam...Doamne peste ce nebunii oi mai da si aici :-s ?!
Am facut imediat cunostiinta cu acel grup din care o cunosteam doar pe Zuzu [cine nu o cunoaste pe Zuzu ?! :x]. Ne.am imprietenit imediat cu alte cateva fete imediat...oarecum.
Prima mea intalnire cu viitorii colegi a fost foarte tare.
Am simtit de la inceput ca fac parte dintr-un "tot"...chiar daca sunt o particica mica mica si eu contez! Sunt din Viteazu' !
Astia da colegi! :x

Viteazu' people

"Oh,da! Suntem in Viteazu,ce mai...cati ca noi? " :)))
In curand voi descoperii si eu fermecatele mistere ale acestui "locas de formare". Imi vine in minte doar poezia lui Bacovia "Liceu,cimitir al tineretii mele..." Am un an intreg sa ma bucur de bobocie,si 3 ani sa rad de alti boboci >:) .