Cănuţa mea cu fericire...

Cât de simplu e să încerci...cât de simplu e să reuşeşti şi cât e simplu e să ajungi la ce ţi-ai propus mai ales când îţi propui lucruri aşa mici...

Eu îmi propun ceva micuţ...ceva micuţ azi, ceva micuţ mâine şi la un moment dat, ştiu că se va face un tot.

Tot la care încă muncesc, şi parcă

nu îmi doresc să termin vreodată. Vreau să fie o muncă continuă, dar făcută bine. Munca mea, drumul meu spre fericire...

Nu e chiar ce înţeleg alţii prin muncă. Aici trebuie doar să ţii ochii larg deschişi, să vezi dincolo de aparenţe, să te bucure orice banalitate şi...să întinzi mână.

O să atigi cu siguranţă ceva, o să prinzi un strop şi pentru cănuţă ta. :) pentru că se află câte un lucru pentru fiecare.

Eu tot aşa o ţin...

Un strop de fericire azi, şi încă unul, altul şi altul...şi uite aşa o să mi se umple cănuţă. Nu ştii care cănuţă? offf...Cănuţă mea în care îmi păstrez şi îmi pun zilnic câte un strop de fericire; cănuţă mea care, chiar şi în zilele în care nu am nimic să pun în ea, mă bucură oricum. Nu are preferinţe, şi îmi zâmbeşte în fiecare zi pentru câte i-am dat până acum.

Încerc să pun în fiecare zi câte ceva acolo, ieri am văzut un apus minunat...azi am auzit vocea acelui cineva de care am nevoie, mâine...mâine nu ştiu ce o să mai fac. Am auzit că va plouă totuşi, şi mi-aş dori atât de mult să văd un curcubeu frumos, iar dacă nu...o să mă rezum doar la a-mi pune câte o dorinţă pentru fiecare picătură de ploaie care îmi va atinge părul, pielea...

de ce?

Azi am aflat ca totul trece...
Absolut totul e trecator... nimic nu ramane [lafel].
De ce? De ce timpul ia cu el atat de multe? De ce are el chestia de care eu am nevoie? De ce?
De ce noi nu putem ramane in timp neschimbati? De ce exista dezamagire? De ce trebuie sa-mi pese? De ce chiar daca vreau sa nu-mi pese, nu pot?


"O sa ma gandesc la asta maine..." zicea O'hara, si asa o sa si fac.
Acum imi e somn... e 1.15
Noapte buna!

Roleee.

Sunt atat de incantata :d. in sfarsiiit, mi-am cumparat role.
Bineinteles ca le-am probat, apoi iar le-am probat; intre timp am mai mancat ceva si...iar le-am probat. Am mers cu ele putin prin casa in speranta ca imi voi reaminti ceva, insa m-am dat batuta. Nu mai stiu sa merg deloc !
Sper doar sa nu vina vecinul de jos sa reclame ceva.
Dar cum nu a venit pana acum, sigur nu o va face si mai incolo.
Trebuie sa o iau de la capat. Si nu ma tem. Pot sa invat din nou, ba chiar sa invat mai bine decat stiam inainte !



Nu-mi ramane decat sa sper la vreme cat mai frumoasa si la cat mai putine cazaturi!

Liceu :d

A trecut si prima mea saptama de liceu...pot spune ca a fost o saptamana chiar placuta,excluzand trezitul la ora 6.
Partile bune sunt mult mai multe,si da! mai importante!-vorbeste o optimista convinsa-cel putin pe moment...
Mi-am cunoscut toti profesorii iar cei mai multi dintre ei mi s-au parut extrem de devotati meserie...tipul ala ce profesori care vin la scoala nu doar sa-si ia salariul,ci sa faca,in fiecare zi,un copil sa se indragosteasca de materia lui.
Cladirea este putin cam "naspa"...cu toate ca era o chestie pe care o cunosteam prea bine,deci nu ma deranjeaza prea mult. Am ramas surprinsa sa vad cat de mare este liceu :)
In prima zi a fost excelent! Stiu ca m-am trezit in curtea liceului...fiind una dintre cei o mie si ceva de oameni de acolo. Mi-am cunoscut dirigintele :) si cativa colegi.
E tare Viteazu'...ma face sa ma simt extraordinar iar atmostfera este geniala. Ma incanta postul de radio care emite in fiecare pauza, ma incanta toate activitatiile extrascolare la care pot participa.
Este extrem de placut sa stii ca esti o parte din acel intreg ceva...[cum am mai spus].

Viteazu' people

"Oh,da! Suntem in Viteazu,ce mai...cati ca noi? " :)))
In curand voi descoperii si eu fermecatele mistere ale acestui "locas de formare". Imi vine in minte doar poezia lui Bacovia "Liceu,cimitir al tineretii mele..." Am un an intreg sa ma bucur de bobocie,si 3 ani sa rad de alti boboci >:) .