stare ciudata...

Uneori mi se pare ca sunt cu mult mai mare decat sunt in realitate...
Ca parca sunt batrana si am ajuns sa ma intorc in timp si sa vad cum s-a intamplat fiecare lucru, fiecare sarut, fiecare cearta -fie ea cat de mica-, fiecare zambet ascuns, idee ciudata sau gand aberant. Parca mi-a fost dat sa pot retrai toate momentele astea ca totusi...acum  macar sa invat ceva din ele.
Bineinteles ca am si doza mea de copilarie, care, banuiesc, ca nu va pieri vreodata. Normal ca ma bucur de chestia asta si totodata incerc sa o prelungesc cat mai mult, cat de mult pot, dar in acelas timp... nu stiu mereu ce se intampla cu mine.
Sunt doar trairi adolescentine?
I wish so...